Ăsta e, probabil, sfârșitul lumii. Contează cu cine fumezi ultima țigară din pachet.

Între timpi s-or schimbat și terminat lucruri. A 5-a sesiune a bifat rezoluția cifra 4 cu modificări minore aduse asupra materiei, putând zice că excelăm printre oameni și drepturile lor în sfera internațională însă, la capitolul familie așteptăm până-n toamnă. Ioana Barbu, care mă bătea la cap să-mi ‘bag la birou’ și asupra căreia vom reveni altădată, nu mai vinde programe legislative să mănânce și ea o Eugenia pentru că e studentă. Acasă am fost, bineînțeles, când i-a pus dracul pe toți să plece deodată cu mine în comun și înghesuială. Nimic nou prin metropola natală; n-am găsit, încă, explicația pentru obiectele de dormit scoase din lenjeria de pat găsite frumos împăturite pe jos și aranjate după mărime și nici faptul că adorm cum se culcă oamenii generic normali și mă trezesc la 90°, iar maică-mea continuă să-mi cumpere haine pe care mie nu mi le trebuie, în special chiloți și șosete despre care țin să cred că nu se găsesc la București. Haine care le port dacă mi le-a cumpărat și de purtat sub alte haine pe care mi le cumpăr eu și care nu se potrivesc niciodată cu restul hainelor pe care mi le-am cumpărat tot mie mai demult.

Nu m-am dus la nici un protest, din principiu și în special din dragoste, ca glasului meu suav să nu i se altereze temporar muzicalitatea încât să nu gâdil pe la timpane liebhaberina de-atunci cu grohăituri deloc romantice. Într-o notă lipsită de interes, multe nu-s drepte în lumea asta cum nici Mushroom Story nu-s apreciați la adevăratul potențial deținut având milioane de audiții în minus decât, par example, vreo leidii sau vreun lmfau. Într-un final, mulțumi-ți-i Ăluia de sus că n-a luat foc vreo Zară sau, și mai rău, McDonalțul de toate zilele. Precizând despre ACTĂ, indiferent că trece ori nu se ratifică, numai de bine atâta timp cât cuprinde 9GAG și toți amicii din Facebook nu vor mai avea ce să distribuie zilnic și de mai multe ori. Conținut gratuit sau aproape gratuit se va crea, începuturile fiind mai crunte în alegeri și sortări, plus că există iTunes. Oricum, le va trece și ofuscaților care n-au mai cumpărat nimic de pe vremea casetelor cu Genius.

###

 Las un rând să vă dregeți vocile. Un’, doi și…

###

Printre altele m-am mutat de la cămin

- descriere și cuprins -

1. Introducere și check in
2. Despre Tudorache
3. Haideți în vizită că nu suntem acasă
4. Camerele construite în ordinea lor
5. Prima săptămână și lună

Locuința se cheamă Brr!log, substantiv comun compus din interjecția brr! de la frigul răbdat cu geamurile închise și englezescul log după fosta-mi pseudo-funcție. Aici, lumea și-ar da check in că tot timpu-i cineva, fără întrerupere, în vizită doar că n-are net pe mobil. Nu are, că e de-abia 2012.

Pe Tudorache l-am cunoscut prin simpla coincidență c-am fost repartizați în aceeași cameră de cămin din care susțineam împreună financiar o pizzerie bucureșteană cu record despre un lanț în 2009. Ocupația lui constă în a vedea orice serial descopăr eu înaintea mea încât să mi-l povestească nedându-și seama că poate m-aș uita și eu. În timpul serviciului, e co-proprietar al unui server de Counter Strike unde-l pupă toți în fund, poate-i păsuiește moartea într-o rundă. Singura glumă făcută, bună și trecând cu vederea, e ‘ori la geam, ori la spital’ care scoasă din context n-o înțelege nimeni. Menționăm și faptul c-atunci când mă-nervează face lună prin toată casa venind în genunchi la ușa mea cu sticlă de la cameră să m-anunțe c-ar fi terminat, dar bineînțeles întotdeauna găsesc ceva în neregulă precum c-a uitat să pună sac la gunoi după ce-a înfundat burlanul comun etajului. Săru-mâna, tanti Luiza, sigur că merge la facultate zilnic și se culcă devreme, vă rog să-i spuneți și dumneavoastră când spală la mașină să-și scoată servețelele din haine și să păstreze temperatura la maxim 40 Celsiuși.

Musafirii, de obicei, aduc aici toate câcaturile care îi încurcă prin propriile casele. Și așa ne-am strâns pahare nepereche și farfurii de toate dimensiunile nepotrivite. Furculițe avem să ne scoatem și ochii cu ele în timp ce mâncăm cu ambele mâini cartofi prăjiți cu vecinii de etaj însă, avem o singură lingură de supă instant pe care o folosim mai des când dăm cafeaua pe aragaz, iar cuțitele refuză să taie vreodată mâncarea ci doar vârfurile degetelor când ne-am chinui, spre exemplu, să feliem lămâie pentru apa plată Cola. Nu ratați șansa de-a intra în concurs cu premiu la care vă dăm niște indicii despre ce ne-ar mai trebui, și anume: ciocan pentru bătut carnea la săptămânalele grătare, funduri de lemn pentru feliat lămâie sau după caz niște degete, un lighean și papuci de casă pentru alți musafiri.

Suprafața utilă de 55mp e împărțită inegal, tocmai din cauza faptului matematic că cincizecișicinci nu se împarte exact la 4. Faianța și cu gresia sunt verde crud și nu se înțeleg deloc cu Samus, aragazul de pe care curg tot felul de uleiuri și grăsimi după ce Tudorache se preface c-ar găti vreodată însă, doar redecorează într-un stil postbelic tot ce se numea înainte bucătărie pentru care sunt eu responsabil în fiecare sâmbătă dimineața. Baia după îndelungi calcule se presupune c-a fost cândva un hol și are vană (cadă pentru sud-estul țării), printr-o minune nemaipomenită de cei care încă mai locuiesc la cămin și se minunează de fiecare dată când ne pișă colacul întrucât avem montat dubluvece-ul tocmai în ușă de trebuie să sari peste el când probabil ai avea nevoie să te speli pe dinți. Sufrageria, camera lui Tudorache și cu televizor plus balcon, e pe timp de când-nu-are-musafiri-adică-niciodată sală de jocuri cu împușcături și loc de mâncat pizza cu orice serial în față care se încarcă mai repede. Dormitorul, camera mea și cu mobilă mai multă decât în restul apartamentului, e locul în care se petrece magia, unde se dau demisiile, unde se învață procedura penală și altele asemenea. Magia fiind activitatea din timpul nopții în care eu stau pe spate semi-dezbrăcat, în principiu, cu ochii închiși și dimineața când mă trezesc sunt odihnit după atâta somn.

În prima săptămână levitam prin toată casa să nu stricăm nimic și nu țin minte să fi ieșit mai departe de magazinul cu pâine, Cola și țigări. Acum plecăm de acasă dezobișnuiți să întoarcem cheia în yală pe principiul ‘dacă la cămin nu intra nimeni, în bloc civilizat cine naibilui ar intra’. Tot în prima săptămână atracția casei era, pe lângă vană (cadă pentru București și împrejurimile lui), mașina de spălat cu încărcare pe sus care centrifuga tot la două ore. Am răbdat și frig, dar ne-am dat seama că în toiul gerului e mai cald cu geamurile deschise. Interfonul se strică veșnic noaptea, cântând din panoul de comandă cum doar el a fost programat. Fericirea efemeră e că n-am plătit nimic până acum, consumul (întreținerea pentru provincia Ardealului) vine trilunar, iar restul facturilor cred că ni le fură cineva din cutia poștală care e plină cu nisip de când ne-am mutat. Probabil locuia o pisică mică înainte acolo. Proprietara vrea chiria la o tanti de vis-a-vis care nu are geamurile la stradă ca și noi, să nu ma vadă când m-oi pupa cu vreo liebhaberină sub clar de lună pe balcon, în caz că Tudorache fuge la maică-sa acasă în puf. Vecinitățile sunt cu strictețe alese. În fața blocului sunt doar magazine unde poți plăti cu cardul de credit al domnului Ovidiu pentru toate energizantele care sunt în frigider. În spate pe niște străduțe lângă vreo posibilă IKEA, ilustra universitate unde am reușit să iau toate notele. Și în stânga lângă un chinezesc îndoielnic, Anca Iordache care se recomandă a fi subtilă ca un tanc între flori.